A A A


Home

COMPLEXUL CULTURAL SPIRITUAL “ SFÂNTA VINERE”


Meteo






www.episcopiasalajului.ro

EPISCOPIA SALAJULUI



 

COMPLEXUL CULTURAL SPIRITUAL “ SFÂNTA VINERE”

Porniți pe drumul acestei sfinte înfăptuiri, acum când suntem obosiți de atâtea începuturi, apăsați de atâtea dezamăgiri, dar mânați de dorința de anu lăsa valorile eterne ale spiritului să se năruie, având doar ca fortifiant fiorul sfânt al atâtor jertfe, facem și pe această cale un apel din suflet către semenii noștri: haideți să ne unim înspre zidire, să ne legăm viața de ceva ce nu piere. Orice se face cu jertfă dar să nu uităm că nici o jertfă făcută pentru suflet, pentru Dumnezeu nu rămâne nerăsplătită, ci „... Înmulțit va lua înapoi” ( Matei 19,29).
Prin tot ceea ce se înfăptuiește aici se dă viață unui mai vechi vis al înaintașilor noștri.
Spre sfârșitul anilor 60, a secolului trecut, student fiind la facultatea de Teologie din București, la sfârșit de săptămână ne întâlneam câțiva sălăjeni, care studiam în capitală, la doamna Natalia Negrea, din strada Comarnic, nr. 44, cartierul Colentina, soția fostului șef al Siguranței din istoricul județ Sălaj. Aici am avut bucuria să-l cunosc pe domnul dr, Iulian Domșa, al III lea prefect român al județului Sălaj, după Marea Unire, însă primul prefect ortodox. Era o mare plăcere să stai de vorbă cu aceste venerabile personalități ale județului nostru. Printre altele, Iulian Domșa, după ce i-am spus că sunt student la Teologie, m-a îmbrățișat cu multă căldură și m-a felicitat pentru curajul de a studia Teologia în acele timpuri, apoi mi-a povestit că primul lui gând, după ce afost numit prefect, a fost să construiască o biserică ortodoxă în Zalău, el fiind ortodox din Miluan. Puținii ortodoxi din Zalău, la vremea aceea, erau afiliați la parohia ortodoxă din Românași. Așa a început și cu mari eforturi s-a terminat construcția bisericii ortodoxe „SFÂNTA TREIME” din Zalău, strada Andrei Șaguna, nr. 4 ( fostă a Florilor) iar casa din fața ei, existentă cu mult timp înainte, a devenit casa parohială. Atunci nu m-am putut gândi că voi ajunge să servesc în acea biserică și să locuiesc în acea casă timp de 23 de ani.
Pentru acela timp noua biserică satisfăcea cerințele spirituale ale puținilor credincioși ortodocși, băștinași, la care apoi s-au mai adăugat câțiva profesori și ofițeri veniți din sud, precum și un număr apreciabil de basarabeni care au fugit din fața tăvălugului sovietic și s-au atabilit în Zalău.
Dar fostul prefect intuia că unindu-se cu țara mamă, Ardealul va îmbrăca nestingherit haina de sărbătoare a credinței străbune, și ca peste tot, va veni vremea ca și în Zalău să se construiască o catedrală ortodoxă. Și iată că acst vis prinde contur. Este într-un stadiu avansat de construcție prima catedrală ortodoxă din Sălaj. Iar cine trece duminica, în timpul Sfintei Liturghii, pe bulevard și aruncă privirea spre incinta acestui așezământ, rămâne uimit de mulțimea credincioșilor ce vin aici pentru a-și astâmpăra foamea și setea spirituală. Ei sunt cea mai frumoasă podoabă a Bisericii. Sunt cei care au ajun la convingerea că existența noastră nu e numai piatră, lemn, metal, mâncare și băutură. Deși chiar și acestea își au poezia lor și o semnificație mai adâncă decât simpla satisfacție a nevoilor materiale. Prin aceasta, rostul vieții omenești se înalță de la stomac la inimă, de la haină, ca simplă ocrotitoare pentru intemperii la îmbrăcămintea estetică, de la lupta pentru existență la însăși frumusețile spiritului, la poezia vieții, precum citim că sufletul e mai mult decât hrana și ființa omenească mai mult decât haina.( Matei 6,25). Atunci când suntem receptivi la cerințele sufletului constatăm că în ființa noastră este o mare sete de lirism și ideal. Ea constituie una din coordonatele esențiale ale omului superior. „ Nu numai cu pâine va trăi omul ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” ( Matei 4,4). Desigur că aici „ Cuvântul” nu stă în opoziție cu „pâinea cea de toate zilele”, pe care o cerem în rugăciunea cotidiană, ci doar o depășește: există și o foame și o sete a sufletului după Dumnezeu, bine și frumos, după cultură și adevăr și îndeosebi după învățătura Evangheliei, o foame și o sete la fel de mistuitoare ca și cea trupească. Aici vine vorba și de pâinea transfigurată, pe care ne-o oferă Mântuitorul „Eu sunt pâinea veții; cel ce vine după Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată”( Ioan 6,35 ).Așadar din acest punct de vedere, cu totul realist, asupre firii omenești cu cele două coordonate ale ei, putem reține că există viață cu toate trebuințele sale inevitabile; dar mai există și „poezia vieții”cu saltul ei calitativ spre cele spirituale, pe care de asemenea trebuie s-o cultivăm ca să nu cădem în acea îngrijorare exclusivistă numai pentru ce vom mânca, ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca spre care Mântuitorul zice că se străduiesc păgânii.


PAROH
Pr. Ioan Ghiurco

COMPLEXUL CULTURAL SPIRITUAL “ SFÂNTA VINERE”

Până acum au fost efectuate lucrări de peste 250 miliarde de lei ( în bani vechi), suma ce provine din contribuția benevolă a oamenilor de bună credință, a iubitorilor de cultură, a cinstitorilor de eroi și a celor care doresc ca spiritualitatea acestui popor să reintre pe făgașul ei normal. La aceasta se adaugă și contribuția Guvernelor ce s-au succedat în perioada construcției, a Secretariatului de Stat pentru Culte, Consiliului Județean Sălaj, Primăriei Zalău și a societăților comerciale unde apelul nostru a gasit receptivitate. Ne ferim a da exemple pentru a nu fi acuzați de partizanat politic dar au fost guverne care au ajutat foarte mult, asta datorită unor aleși locali care au pus mult suflet în această lucrare și au fost guverne care au ajutat extrem de puțin sau chiar deloc. Și aceasta este valabil și la nivel de Consiliu Județean sau Primărie. La timpul potrivit se va publica o carte cu date exacte despre contribuția atât a guvernelor cât și a Consiliului Județean și Primărie pe toată durata construcției.
În general, când privim cu ochii sufletului acest edificiu, putem observa de câtă jertfă sunt în stare oamenii, când din foarte puținul lor au rupt ca să mai așeze o cărămidă și să mai înalțe Sfânta Lucrare. Aici este înmagazinată o imensă jertfă care înseamnă de fapt măsura dragostei față de Dumnezeu și față de semeni. Iar până când vedem făcându-se asemenea jertfe putem spera în mai bine. Acum suntem, ca valoare, la 90 %. Urmează să facem finisajele exterioare, sistematizarea pe verticală, dotări și să continuăm lucrările de pictură la care lucrează unul dintre cei mai vestiți pictori în tehnica frescă – profesorul Petru Botezatu.
Am reușit să achiziționăm un frumos iconostas și scaune sculptate în stejar masiv, lucrare realizată de sculptorul Mircea Vasile din Sighetul Marmației.
Deasemenea o achiziție deosebit de importantă este cea a policandrului turnat în bronz în greutate de 1780 kg, având 360 lumini, înalt de 7 metri, cu un diametru, la bază, de 4 metri, realizat, ca unicat, de firma „ SKIADOPOULOS BROS INC” din Atena.


PAROH
Pr. Ioan Ghiurco

COMPLEXUL CULTURAL SPIRITUAL “ SFÂNTA VINERE”

Accesul în catedrală se face pe sub arcul monumentalului obelisc al eroilor, cu o înălțime de 50 m, ce se desface în două aripi, sub formă de portic. Acesta are rolul de a asigura accesul la spațiile din demisol precum și de a proteja frescă exterioară. Sub arcul monumentului este instalat un clopot ce cântărește 3000 kg. Pe clopot sunt încrestate cuvintele pe care strămoșii noștri le încrustau în doaga de bronz a clopotelor: „ DEUM LAUDO, VIVOS HOMINES VOCO, MORTUOS PLANGO, FULGURA FRANGO”. Aceste cuvinte exprimă o realitate, definind rostul clopotului în general. În primul rând aduce laudă lui Dumnezeu – DEUM LAUDO – pentru că a fost ascultată rugăcinea oamenilor cetații de a construi templul precum oarecând rugăciunea lui Solomon: „ Am auzit ruga ta și Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea de jertfe... Acum ochii Mei vor fi deschiși și urechile Mele vor fi cu luare – aminte la rugăcinile care se vor face în locul acesta”( II Cronici 7,12-15).
Pe cei vii Iisus îi cheamă – VIVOS HOMINES VOCO – prin sunetul clopotului, la rugăciune, ca să-I trezească din somnolența viselor deșarte, să-I scape de apăsarea atâtor dezamăgiri și să le ofere pâinea vieții, lumină din lumină, virtute din virtute, viață din viață.
Pe cei morți – MORTUOS PLANGO- sunetul clopotului îi va plânge împreună cu noi, fericindu-I dacă sunt vrednici de fericire și compătimindu-I dacă dumnezeiescul mire îi va fi găsit fără haină de nuntă, fără untelemnul credinței, al dragostei și al slujirii binelui în candela vieții lor pământești cerându-I îndurare.
Iar când stihiile naturii vor veni să se dzlănțuie și se vor agita înspăimântător, când vor încerca să tulbure pacea vazduhului și seninul cerului, punând în primejdie realizările omului, glasul clopotului va deveni un strigăt de durere către Dumnezeu, de imlorare a milei Lui, pentru frângerea furtunii din văzduh – FULGURA FRANGO – dar și a celei din inimile noastre încărcate de atâtea ori de norii răutății, mâniei, urii și a altor păcate.
Partea de la demisol constitue spații muzeale pentru bunurile ce fac parte din Patrimoniul Cultural Național, care, conform Legii, obligă pe deținătorii acestora la o mare răspundere. Puțină lume cunoaște că Biserica deține bunuri deosebit de valoroase constând din carte veche, icoane pe sticlă, icoane pe lemn și alte obiecte cu valoare artistică, istorică și documentară care actualmente stau depozitate în condiții cu totul improprii, tensionate, fiind expuse unei rapide degradări fizice, majoritatea fiind fragilizate, dar ele prezintă și focare active de infecție, necesitând grabnice lucrări de tratament prin dezinfecție și dezinsecție, ori în actualul spațiu așa ceva nu este posibil. Aceste bunuri le-am primit moștenire de la înaimtașii noștri și datorie sfântă avem de a le lăsa și noi, la rându-ne, zestre urmașilor nostri. Această datorie de suflet o s-o putem îndeplini numai creindu-
le condiții optime de păstrare și o securitate deplină spre care ne și străduim.


PAROH
Pr. Ioan Ghiurco

COMPLEXUL CULTURAL SPIRITUAL “ SFÂNTA VINERE”

COMPLEXUL CULTURAL SPIRITUAL “ SFÂNTA VINERE”


După ieșirea din robie, în timp ce poporul lui Israel pribegea prin pustiu, Domnul îi grăiește lui Moise: „Să- Mi faci locaș Sfânt și voi locui în mijlocul lor” ( Ieșire 25.8). De mult ar fi dorit poporul să construiască un locaș sfânt Domnului, dar în timp ce trăia în crunta robie acest lucru nu a fost posibil.
De atunci au trecut mii de ani, iar cuvintele Domnului, pentru noi, au devenit mai actuale ca oricând. Demult ar fi dorit și credincioșii din Zalău să construiască locaș sfânt Domnului, dar în timpul robiei și dictaturii comuniste, acest lucru, cu toate insistențele noastre, n-a fost posibil, cu toate că până la acea dată, timp de 60 de ani, nu s-a construit, în Zalău, nici un locaș de cult ortodox, iar populația românească, în acea perioadă, a crescut de peste 22 de ori.
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, cuvintele Domnului:”Să-mi faci locaș sfânt și voi locui în mijlocul lor” au devenit un imperativ al nostru, bineștiind că Domnul locuind între noi își va îndeplini promisiunea pe care a făcut-o și lui David când acesta a voit să construiască locaș sfânt Domnului: ” Voi tocmi loc pentru poprul meu, îl voi înrădăcina și va trăi el în pace la locul său și mai mult nu se va mai neliniști, oamenii necredincioși nu-l vor mai strâmtora ca mai înainte” ( II Regi 7,10).
În această ideee a înrădăcinării si a trăirii în pace, la locul nostru, pornit-am și noi, în Zalău, lucrarea construirii unui locaș sfânt pentru mărirea lui Dumnzeu și modelarea sufletelor umilite, robotite, strivite și mutilate de regimul comunist-ateu, ca oamenii să nu mai fie neliniștiți și cei necredincioși să nu-i mai strâmtoreze, Dumnezeu să locuiască între noi si să devină o realitate de zi cu zi a vieții noastre, iar fructele amare ale vreunei dictaturi, fie de dreapta, fie de stânga, să nu se mai cultive niciodată pe acest pământ purificat prin sânge.
Acum, călătorul care vine în Zalău, dinspre Cluj spre Satu-Mare vede pe versantul stâng al Văii Zalăului, pe partea superioară, un măreț edificiu ce se înalță ca o vajnică cetate spirituală: AȘEZĂMÂNTUL BISERICESC CULTURAL – SPIRITUAL ” SFÂNTA VINERE ”.
Acest edificiu este un ansamblu arhitectural modern în care sunt înbinate, cu multă abilitate, de către arhitecții Doina și Mircea Nejur, trei funcțiuni:
- Catedrala „ ÎNĂLȚAREA DOMNULUI”( 5000 locuri);
- Un monumental obelisc al eroilor ( 50 metri înălțime);
- Spații muzeale pentru bunurile ce fac parte din Patrimoniul Cultural Național.
Catedrala are planul de cruce greacă inscrisă, adică laturi egale, lungime, lățime și înălțime ( vorbim despre partea interioară), formă consacrată în arhitectura Bisericii Răsăritene și adăpostește toate spațiile specifice: pronaos, naos și altar. Spațiul interior se desfășoară pe mai multe nivele, permițând participarea la slujbe a unui numar de aproximativ 5000 crdincioși. Poziționarea spațiilor pentru cor, la nivelul al doilea, dă un aer de monumentalitate. Intregul spațiu interior este luminat de vitralii ample, atât dinspre altar cât și dinspre abside. Câțiva turiști greci s-au pronunțat că interiorul este o mini copie după Catedrala „ SFÂNTA SOFIA” din Constantinopol, și nu au greșit spunând acest lucru. „SFÂNTA SOFIA” are dimensiunile 72/72/72 metri, iar „ SFÂNTA VINERE” din Zalău, 36/36/36 metri, adică lungime, lățime, înălțime.
De alftel intenția noastră a fost că, dacă Biserica Catolică are ca simbol catedrala „SFÂNTUL PETRU” din Roma iar Biserica Ortodoxă are ca simbol Catedrala „SFÂNTA SOFIA” din Constantinopol, cea mai mare biserică ortodoxă din lume, să construim și noi, pentru ortodocsii zălăuani și sălăjeni, un edificiu sacru, simbol, într-un stil consacrat.

PAROH
Pr. Ioan Ghiurco





Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro